Pe Cristi Ferkel l-am cunoscut altfel decât într-un context care să-i aducă vreun privilegiu în plus acum, când scriu aceste rânduri. În plus, recunosc, nu ştiu câtă vreme mai pot avea răgazul şi şansa să pot descrie în câteva cuvinte ce înseamnă Cristi, lăsându-l mai târziu să fie el acela care-şi transmite mesajul!
Expoziţie de pictură - Cristi Ferkel
Am copilărit la comun, într-unul dintre cartierele de inspiraţie comunistă, lipsite de forme, sens, culoare sau vreo disciplină. Împreună, la vreo 14 ani neîmpliniţi, am pus la cale un „ziar de bloc”. Cristi şi-a asumat partea grafică, eu m-am ales cu textele, încercând să ne atragem, în cea mai dulce ipostază, laudele vecinilor de la ambele scări care să consfinţească bravura, priceperea şi fărâma de vocaţie ce ne-a îndemnat să ne petrecem altfel zilele de joacă în curtea blocului. Asta, fără să avem măcar habar de ce avea să urmeze şi să mă oblige, într-un gest aproape nobil, să Vă scriu despre el! E drept, vocaţia este strâns legată de intuiţie, o etapă a evoluţiei prin care păşim pe un drum propriu, îndreptându-ne spre ceva nenumit, dar intuit. Vocaţia nu este ţintă, ci cale, orientare, poate un drum.
Cristi este artist, eu scriu despre el. El face artă, eu scriu despre el. Facem artă, se spune, atunci când comunicăm prin intermediul formelor, a materialelor folosite în creaţie sau a culorii, atunci când toate la un loc se pot lega între ele într-o manieră mai mult sau mai puţin pe înţelesul minţii noastre. Totuşi, aceste forme, texturi sau culori capătă Sens!
De altfel, tot de aici izvorăsc şi acele percepţii ale lumii înconjurătoare care, uneori, depăşesc graniţele obişnuite ale senzorialităţii devenind o trăire nemijlocită a imaginarului! Sau a realităţii. Punct.
Suntem aşteptaţi!
VEST PRESS 
Lasă un comentariu