Publicat de: Alexandru - Claudiu RÂŢĂ | Martie 31, 2011

Reformă Universitară dintr-un foc direct la cap sau ceea ce cred eu. CONTRASENS. Legea, presa şi actualitatea

Absolut toţi aceia care se preocupă cu transmiterea informaţiilor vrednice de încredere, ce au menirea să influenţeze în mod pozitiv educaţia şi să orienteze cunoaşterea altora, îndrumându-i spre Adevăr, au obligaţia să-i lămurească pe ceilalţi, care, de-a lungul timpului, i-au oferit încrederea. Acest fapt, mai înainte de toate la un loc, pentru că oameni cu discernământ pot ajunge la concluzii absurde, induse, nedemne, dacă nu cunosc îndeajuns de bine contextul. Consider, aşadar, de bună-cuviinţă să Vă mărturisesc din ceea ce cred eu. De altfel, un răspuns jurnalistic. Aproximativ.

Cu ocazia celei mai recente întâlniri de seminar, împreună cu studenţii mei, am adus în discuţie actualitatea, acea trăire din cotidian care nu trebuie să sperie, ci să ne facă să pricepem ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Legea Educaţiei Naţionale – Numărul 1, din 2011 – este actualitate. Adică prezent, fie că-mi place, fie că nu. Legea rămâne Lege – rigid aplicată şi în necunoştinţă de cauză interpretată – precupeţirea reprezintă „metodologia” de aplicare a acesteia, adoptată de către universităţi şi senatele acestora. Sunt de părere că o Universitate autentică reuşeşte să se distingă nu doar prin maniera ei de conducere, de guvernare, ci şi prin sentimentele bine conturate de dreptate egală pentru toţi şi respect pentru orice individ implicat. Se ştie, când oamenii au încredere unii în ceilalţi, când nu sunt încercaţi de teama de-a nu le fi dezvăluite greşeli din trecutul recent sau grave neajunsuri existente, se poate crea un climat favorabil deciziilor şi acţiunilor etice. Alteori, doar nu se întâmplă astfel!

Actualii „tălmaci” ai Legii, aceia care au ales varianta aceasta de aplicare, reprezintă un pericol infinit mai mare pentru societatea românească (cea academică, mai ales!), decât va reprezenta vreodată Legea în sine. Căci Şcoala, centrată pe student – aşa cum ţinem morţiş să afirmăm, contrar realităţii (şi a actualităţii, deci!) – ar fi îndatorată să-şi propună întotdeauna şi fără absolut niciun compromis adoptat la „mica târguială” care să protejeze lipsa de performanţă, următorul obiectiv: Elevul care părăseşte amfiteatrul să aibă o personalitate armonioasă, autentică, sinceră şi dreaptă, nu să fie un „specialist” în Altceva.

Pentru Cei Norocoşi, răspunsul meu nu va putea fi interpretat decât ca fiind unul elegant, politicos, Altfel. Este un drept la replică aparent câtuşi de puţin, o luare de poziţie faţă de schimbările şi răsturnările de situaţie împământenite idiot sau eminamente interesat în cutuma balcanic-românească. Lumea ne cere câteodată să luptăm pentru lucruri ce nu le cunoaştem, pentru raţiuni ce niciodată nu le vom decoperi.

De acum înainte, un fapt mi-e clar: fragmente din trecut pot deveni, peste timp, viitor. Totuşi, am luat decizia să-l tratez altfel, acceptând în continuare niciun compromis. Socotesc, atitudinea potrivită atunci când eşti silit să părăseşti un oraş, lăsând în urmă certitudinea conform căreia pleci însoţit de o fanfară! Nu aştepţi nimic la schimb, chiar dacă ai putea avea totul. Am zis.

Profesorilor, colegilor şi studenţilor mei.

VĂ MULŢUMESC!

Cu Încredere,

Alexandru-Claudiu RÂŢĂ

SemnaturaAlexandrurataNewLogoPost

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: